Secunda unui dor…partea a II-a

Pe fereastra se iveau primele raze de lumina.Un soare palid isi strecura razele printre perdeaua frumos brodata.Deodata s-a auzit un sunet:TI TI TI TI…si pamanteanca s-a trezit.Nu mai arata asa de rau ca aseara.Somnul ii facuse bine,si acum se pregatea pentru o noua zi…In scurt timp si-a luat geanta pe umar si-a rotit privirea prin casa de parca cauta ceva si cu un oftat lung a plecat.

M-am gandit cat de dificila e viata pamantenilor,si nu intelegeam oftatul enigmatic al acestei femei.Nu mai fusesem pana acum pe pamant iar urmarile pacatului ieseau foarte tare in evidenta.

A urmat o zi plina de stres pentru pamanteanca,si uitandu-ma mai atent pe ecusonul pe care il purta la serviciu am citit:,,Alice Weslake

Petrecand cateva luni in cercetarea mea asupra acestei femei,am aflat numeroase lucruri despre ea.Dupa moartea sotului ei,Alice statea singura.Avea un baietel,Mark si o fetita Julie.Deoarece lucra isi lasase copii in grija socrilor si a parintilor ei.Mark avea 7 ani cand a murit tatal sau.Dintr-un baietel zglobiu,plin de viata,a devenit un copil trist si insingurat.Nimic nu l-a mai putut face sa fie ca odinioara.Julie avea un an la moartea tatalui sau.Alice s-a luptat din toate puterile sa le asigure un viitor copiilor ei.Cu toate ca i-a fost foarte greu si isi petrecea zilele in tristete si durere.

Zi de zi urmarind activitatea lui Alice am observat ca nu avea nici un prieten dintre pamanteni.Isi petrecea zilele muncind ca sa-si uite trecutul.Ceea ce iubea cel mai mult erau copiii ei.La sfarsit de saptamana se ducea si-i vedea la tara la parintii ei sau la socrii.Mark semana foarte bine cu tatal sau.De cate ori il vedea lui Alice ii venea sa planga.Julie semana foarte bine cu mama ei.Avea ochii mari si albastrii,parul blond si buclat si obrajii rozalii.La un an dupa ce am cunoscut-o Alice s-a decis sa se ocupe mai mult de copii ei.Pe Mark l-a trimis la cea mai apropiata scoala.Iar pe Julie a trimis-o la gradinita.Fiindca era prea ocupata cu serviciul,Alice a angajat o fata ca sa se ocupe de copii cat timp nu era ea acasa.

Kathy,fata pe care o angajase Alice era foarte deosebita dintre toti pamantenii pe care ii intalnisem pana atunci.Mark si Julie tineau mult la ea.Statea cu ei de duminica pana vineri si se juca cu mare drag cu Julie cu papusile si il ajuta pe Mark la teme.Kathy i-a invatat pe cei doi copii sa se roage si i-a invatat despre Dumnezeu.Mark s-a schimbat mult.Tristetea de pe fata lui a disparut.Ii placea sa citeasca si sa scrie.De ziua lui Kathy i-a facut cadou o Carte mica imbracata in piele,pe margine cu repertoar si se inchidea cu un fermoar.Dintre toate cadourile pe care le primise de la colegi,bunici si de la mama sa,cadoul de la Kathy i-a placut cel mai mult.Cu bucurie i-a aratat cartea mamei sale si fiindca nu stia sa citeasca foarte bine o ruga pe Alice sa-i citeasca in fiecare seara.

Cartile lui Moise i-au placut foarte mult lui Mark,dar Alice nu-i impartasea aceleas sentimente,dar fiindca vedea ca baietelul era fericit a continuat sa citeasca.

Ma bucuram nespus pentru Alice…continuand sa citeasca in mintea ei se puneau tot felul de intrebari.Intr-o seara Mark  a intrebat-o pe mama sa ca unde e acum tatal  lui?Allice a ramas tacuta o clipa…pe fata ei am putut vedea tristetea pe care am vazut-o in prima zi cand am intalnit-o.Si atunci gandul m-a dus din nou ACASA,imi era dor de Tatal meu…si-mi doream sa se termine cu suferinta de pe Pamant….

Continuare o puteti urmari in  urmatorul articol:)

La drum!

Copilul rade:,,Intelepciunea si iubirea mea e jocul!”

Tanarul canta:,,Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!”

Batranul tace :,,Iubirea si jocul meu e intelepciunea!”

Lucian Blaga,,Trei fete”

Pasim cu fiecare zi spre o noua etapa a vietii si ne indreptam cu pasi repezi pe un drum.Poate necunoscut,poate acelasi mereu,poate presarat cu surprize si asteptari.Un drum pe care pasesti si tu de ceva timp si vrei sa fie drumul tau.Un drum unic si sigur care sa te duca la destinatia dorita.

Numai ca acest drum constati ca are urcusuri si coborasuri,uneori este ingust,alteori larg si nu de putine ori presarat de bifurcatii,de intrebari.,,Incotro?”Intrebari,directii si posibilitati.Posibilitati de a face ceva,de a fi cineva,de a cunoaste,de a deveni sau de a iubi.

De a spune DA sau de a spune NU.De a vedea in fiecare zi un obstacol sau o noua sansa,un sfarsit sau un nou inceput,de a pasi cu incredere sau de a fi condus,de a deschide o usa sau de a ramane in continuare in fata ei asteptand

Iar daca eziti cumva pe drumul tau priveste in jur si afla ca:

,,Fiecare rege a fost odata un prunc neajutorat,fiecare stejar a fost odata o mica ghinda,fiecare val involburat pe mare doar o mica frematare si fiecare cladire maestroasa dar o schita pe o foaie de hartie.” Maria Fontaine

De aceea,,nu te judeca dupa ceea ce esti astazi ci dupa ceea ce poti sa devii maine.’

Secunda unui dor…

Te invit intr-o calatorie imaginara…

,,Cu viteza luminii strabat Universul.Mii de galaxii dispar in departari.Unde trebuie sa ajung?Care este destinatia mea?Tatal mi-a sugerat sa vizitez o planeta mica,numita Planeta Pamant,am pornit intr-acolo…misiunea mea este sa fac o cercetare atenta asupra activitatii acestei planete…ca Observator Ceresc am hotarat sa-mi fixez atentia asupra unui cetatean al acestei planete…

Aflandu-ma in drum catre acesta planeta am zarit-o de la cativa ani lumina departare…totul mi s-a parut ciudat…nu mai vazusem o asa planeta…,,PLANETA ALBASTRA” am rostit….inaintand prin Univers am ajuns deasupra Pamantului.Si m-am gandit:,,In care parte a acestei planete sa-mi incep cercetarea?Si atunci ochii mi-au zarit o mare aglomeratie urbana…Cerul era in asfiintit…M-am oprit pe o strada a New-York-ului…Si-am decis sa stau si sa privesc cum se preced clipele pe aceasta planeta.Langa mine un copac in bataia vantului isi scutura frunzele.Si m-am gandit:,,Acestea sunt urmarile pacatului?” Frunzele maturau trotuarul in bataia vantului…In departare se auzea baraitul unui motor…si m-am gandit:,,Locuitorii acestui pamant se grabesc spre casele lor”…

Gandindu-ma la misiunea pe care Tatal mi-o incredintase,am hotarat sa stau la coltul strazii si sa-mi incep cercetarea pe prima persoana care se va ivi.

Intre timp,am observat ce forma si din ce materiale ciudate sunt facute locuintele pamantenilor…si tot privind la degenerarile pacatului..in fata mea a aparut prima fiinta omeneasca pe care o vazusem vreodata si pe care aveam s-o cercetez profund…Era o tanara femeie…Nu m-am gandit niciodata ca aveam sa cercetez o femeie…Par niste fiinte foarte comlicate…si am pornit pe urmele ei.Chipul ei trada oboseala.Era foarte grabita iar privirea ei sugera teama.Se uita in stanga si-n dreapta in timp ce tranversa strada…iar cand scartaitul franelor unui automobil s-a auzit,a grabit pasul…Atunci m-am gandit:,,Iata ce inseamna sa te temi de moarte,iata ce este pacatul!”

Mi-am urmat pamanteanca in continuare si am observat agitatia care se intrezarea pe chipul sau..Ceva o chinuia,dar oare ce? Parcurgand cateva starzi,intr-un final a ajuns in blocul unde locuia.Obosita a apasat pe butonul liftului dar a constatat ca era defect.Ne-avand alta solutie a urcat scarile pana la etajul 4 si invartind cheia in usa a intrat in locuinta ei…Era ACASA!

Si-atunci gandul mi s-a dus spre ceea ce intelegeam eu prin:ACASA!Si m-a cuprins un dor de Tatal meu…Nu mai vazusem pana atunci umbra pacatului pe fata unui pamantean…

Femeia s-a asezat obosita pe sofa a luat in mana un obiect ciudat de forma triunchiulara si indreptand-o catre o cutie mare neagra.Cutia a inceput sa prinda culoare,sunet si miscare.Dupa cateva clipe pe obrajii femeii s-au umplut de lacrimi…Cu inima franta s-a intins pe sofa,in timp ce cutia misterioasa isi desfasura activitatea…si-a adormit.

Ciudate activitati si trairi au pamantenii…comparand o zi a unei fiinte ceresti cu o zi a acestor fiinte cazute in pacat…m-a cuprins un dor…Imi era dor de Tatal,si stiam ca El in momentul acela ma vedea si stia tot ceea ce gandeam si facusem in aceea zi…”

Continuarea o puteti urmari in urmatorul articol.

ADEVARURI DESPRE PARADIS

Sa ne intoarcem mult in urma spre-al lucrurilor vechi Izvor

Si inimile sa le umplem cu al Scripturilor fior;

Si sa se-nalte catre ceruri a noastre sfinte rugaciuni,

Cand ne-amintim din nou si astazi de anii-aceia dragi si buni…

La inceput n-a fost pamantul,dar Dumnezeu l-a scos din taina,

I-a randuit in veac o lege si cerul i l-a dat ca haina.

Iar din tarana lui,cu grija a intocmit pe primul om;

Din gura Sa i-a dat viata si l-a facut in toate domn…

El i-a trimis din cer prieteni,multi ingeri-fii de Dumnezeu-

Sub el era orice faptura,pamantul tot era al sau.

Dar totusi,intre toate acestea n-avea intreaga fericire,

Ca nu are nici o fiinta,intocmai ca Adam la fire.

Atunci,Dumnezeu Tatal,iubirea Sa i-a aratat;

Luand din trupul lui o coasta,un bun tovaras i-a creat.

Apoi le-a dat pe vesnicie gradina scumpului Eden,

Le-a poruncit sa se iubeasca,sa fie una,in etern…

Frumos era atunci pamantul,si cerul,soarele si luna,

O,cate flori,sclipind de roua dadeau parfumul lor intr-una!

Frunzisul verde al gradinii,in cant de mierle rasuna,

Si tot acolo,Pomul Vietii un rod nemuritor avea…

Iar raul cel cu ape limpezi,netulburat mergea sub soare

Purta-n oglinda lui mareata,surasul bland de caprioare.

Si multe fiare,multe pasari se adapau din unda lui;

In el isi adancea privirea un cer curat,cum astazi nu-i…

Iar pe sub boltile de vita trecea Adam cu-a lui sotie;

Isus era Invatatorul si-a lor sublima bucurie.

Nimic nu despartea pamantul de cerul sfant si nepatat,

Caci dupa zilele de lucru sarbatoreau un nou Sabat…

Dar astazi…unde esti Adame?Si unde sunt copii tai?

Sunt fara tinta,fara viata,si merg din ce in ce mai rai…

Ei fug mereu de Pomul Vietii,de lege,de Sabatul Sfant,

Si semanand in necredinta,ei vor colege un mormant…

Nu v-amagiti pe-aceeasi cale!E timp cand straluceste-un far;

Vedeti sa nu va fie astazi lumina lui chiar in zadar!

Caci tuturor va spun cu teama ca va veni curand o zi

Cand orice gand si orice fapta la judecata va veni!

Autor anonim…

In randurile de mai sus este descrisa frumusetea Edenului…sper ca dupa o lectura atenta sper sa-ti doresti ca sa vezi intr-o zi din nou Edenul pierdut…

Te invit intr-o calatorie stelara…

,,Domnul mi-a oferit o priveliste a altor lumi. Mi-au fost date aripi si un inger m-a insotit de la cetatea pana la un loc care era maret si stralucitor. Iarba acelui loc era de un verde crud, iar pasarile de acolo scoteau trilurile unui cantec placut. Cei ce locuiau acolo erau de toate marimile; erau incantatori, cu o infatisare plina de noblete si maretie. Chipurile lor exprimau imaginea lui Isus si infatisarea lor stralucea de o bucurie sfanta, reflectand libertatea si fericirea acelui loc. L-am intrebat pe unul din acestia de ce erau atat de minunati, de o frumusete care o intrecea cu mult pe a celor de pe pamant. Raspunsul a fost: „am trait intr-o stricta ascultare de poruncile lui Dumnezeu si nu am cazut in neascultare, ca aceia de pe pamant”. Apoi am vazut doi pomi, unul aratand foarte asemanator cu pomul vietii din cetate. Fructele ambilor pomi aratau grozav, dar dintr-unul ei nu puteau manca. Aveau libertatea de a manca din amandoi, dar li se interzisese sa manance dintr-unul. Apoi, ingerul care ma insotea mi-a spus: „Niciunul din cei aflati in acest loc nu a gustat din pomul oprit; daca ar manca insa, ar cadea”. Apoi am fost dusa intr-o lume care avea sapte luni (astri). Acolo l-am vazut pe bunul Enoh, care fusese luat la cer. In mana dreapta tinea o ramura de palmier, pe fiecare frunza a acesteia fiind scris „Biruinta”. Pe cap avea o cununa de un alb orbitor si frunze in acea cununa, pe mijlocul fiecarei frunze fiind scris „Puritate”; in jurul cununii erau pietre pretioase de diferite culori, care straluceau mai tare decat stelele si reflectau literele si le mareau. Pe partea din spate era o funda care lega cununa, si pe ea era scris „Sfintenie”. Deasupra cununii era o coroana splendida, care stralucea mai puternic decat soarele. L-am intrebat daca acesta era locul in care a fost dus dupa ce a fost ridicat de pe pamant. El a spus: „Nu este acesta; Cetatea este caminul meu si am venit sa vizitez acest loc”. Se plimba prin acel loc ca si cum era acasa la el. L-am rugat fierbinte pe ingerul meu insotitor sa ma lase sa raman in locul acela. Nu puteam suporta gandul de a veni din nou in aceasta lume intunecata. Atunci ingerul a zis: „Trebuie sa te intorci si, daca vei fi credincioasa, tu, impreuna cu cei 144000, vei avea privilegiul de a vizita toate lumile si de a vedea lucrarea mainilor lui Dumnezeu.” (Experiente si viziuni,E.G.White)

Speranta se aprinde in inima mea si sper ca si in inima ta…

Imi doresc sa plec intr-o astfel de calatorie,si vreau ca tu,cititorule,sa-mi fi insotitor,

CE ZICI:VII CU MINE?

Intoarcere la Eden

Pornind pe urmele Mantuitorului,printre multimea de pe munte,vedem imaginile Edenului pierdut.

In filmuletul de mai jos ni se prezinta fericirile.

Ce frumos era odata in Eden!

Pamantul s-a stricat…dintr-un Eden a ajuns ca asa:

Si va ajunge si mai rau!

Domnul inca tine Pamantul in mainile sale:

Cum putem sa ajungem iar in Eden?

Va mai fi Pamantul ce-a fost odinioara?

ADEVARATA CALATORIE!

,,Era odata un marinar pe nume Aron,care a fost insarcinat de guvernul lui sa descopere noi locuri,noi tinuturi pentru regatul respectiv.A primit corabie,echipaj,hrana pentru drum si a pornit pe mare instiintat fiind sa se intoarca peste un an.

Pe masura ce mergeau departe,tot mai departe,au inceput sa descopere locuri noi si necunoscute,care nu erau trecute pe harta.Drumul era lung si greu,au existat multe incercari,furtuni,greutati,pe care trebuiau sa le infrunte.Multi,dintre membrii echipajului erau infricosati,altii s-au imbolnavit,iar unii au chiar murit de-a lungul calatoriei.

Anul se apropia de sfarsit si ei trebuiau sa se intoarca acasa.Aaron se uitase la comorile pe care le adunase si isi spuse:,,Am atins scopul calatoriei,dar nu imi da mare satisfactie pentru ca pretul a fost prea mare”.

Dupa un timp Aaron s-a hotarat sa plece intr-o alta calatorie pe mare,dar fara a se mai pune in slujba imparatiei.El a pornit singur la drum.Si-a construit o corabie si a pornit pe mare fara echipaj.Desi in interiorul sau inca mai pastra amintirile calatoriei anterioare a decis sa mearga fara busola,fara provizii,fara harti si documente.Si asa a facut.Daca erau furtuni,in loc sa se lupte cu acestea pur si simplu ridica panzele si se lasa dus in acest nou curs.

In prima zi a calatoriei sale era speriat,pentru ca aceasta calatorie lasata in voia ei sa nu-l duca la un dezastru,sa nu poarte corabia spre niste stanci de care sa se loveasca.Dar a mers cu incredere inainte,fara a-si face griji.Uneori barca era purtata in locuri noi si necunoscute,dar traia fiecare zi cu convingerea ca mergea in directia care era cea mai buna pentru el.A descoperit astfel tinuturi noi,minunate,pline de lucruri pe care nu si le-a imaginat pana atunci ca ar exista.Pe parursul calatoriei sale el a primit multe daruri:daruri de pace,bucurie,intelegere,incredere,putere,etc.

A luat toate aceste daruri si s-a intors acasa,in tara lui.El le-a explicat celor dragi de noua lui calatorie,le-a explicat cum si-a  pus increderea  ca va fi calauzit in modul cel mai potrivit spre locurile spre care era cel mai bine sa mearga.Si a fost cea mai frumoasa calatorie a vietii lui!”

Care este cea mai frumoasa calatorie a vietii tale?

Si noi calatorim in deriva prin acesta lume plina de pacat…de multe ori privim doar in jos si nu ne bucuram de lucrurile minunate care sunt in jurul nostru.

Mai jos am pus un frumos filmulet in spaniola,chiar daca nu intelegi limba…versurile sunt magnifice,iar imaginile sunt sugestive.

De multe ori si noi uitam ca nu suntem singuri in barca vietii…exista Cineva care calatoreste alaturi de noi clipa de clipa.Si ne spune:,,NU TE TEME!Pentru ca eu sunt Isus,Salvatorul tau.”

Cum ti se pare calatoria in care te afli?

Cine conduce barca ta?Conduci tu?Sau conduce Capitanul?

Previous Older Entries