Calator,pe drumul vietii

Era odata un calator care se tara pe un drum care parea nesfarsit,incarcat cu tot felul de poveri:de spate ii atarna un sac greu cu nisip,in jurul corpului un burduf greu cu apa,in mana dreapta o piatra ciudata,in stanga un bolovan,in jurul gatului o piatra de moara,la picioare lanturi grele cu greutati care ii raneau picioarele.Pe cap tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit.Suspinand si gemand,se misca pas cu pas,plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia.Pe drum,in bataia puternica a soarelui intalni un om care ii spuse:

-O,calator obosit,de ce te incarci cu bolovanul acesta?

-Vai,ce natang sunt,nu-l observasem pana acum si arunca piatra cat colo,simtindu-se mai usor.Mai merse cale lunga si intalni un alt om care il intreba:

-Calatorule obosit de ce te chinui cu dovleacul pe jumatate putrezit de pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier,legate de lanturi in urma ta?Calatotul raspunse:

-Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat.Nu-mi dadeam seama ce ma chinuie atat.Isi dadu jos lanturile si zdrobi dovleacul in santul de pe marginea drumului.Se simti din nou mai usurat insa cum mergea il cuprinse din nou apasarea si suferea.Iata ca din departartare se mai iveste un calator care il privi cu uimire si ii spuse:

-Omule bun,cari un sac cu nisip insa pe unde mergi tu cat vezi cu ochii e doar nisip in jurul tau.Si burduful cu apa?Pentru ce il cari daca un rau cu apa curata te insoteste tot timpul in calatoria ta?

Auzind acestea,calatorul arunca sacul cu nisip si apa salcie pe poteca.Era deja seara si ultimele raze ale soarelui ii atingeau fata obosita.Statea ganditor si se uita la soarele care apune.Deodata isi dadu seama ca piatra de moara de la gatul lui era cea care il tinea inconvoiat si-l facea sa mearga inca atat de greu.O dezlega si o arunca in rau cat putu de departe.

Eliberat in sfarsit de poverile sale,calatori mai departe fericit de libertatea pe care o simtea in sfarsit dupa atata timp de chin si suferinta.

Privind la acest drumet impovarat,care pasea pe un drum nesfarsit,fac urmatorele conexiuni:

*Prin sacul greu cu nisip vad povara pacatelor.

*Prin burduful greu cu apa invechita vad obisnuinta de a face un lucru,si acest lucru este deja un pacat vechi…

*Prin piatra ciudata si prin bolovan vad doua vicii pe care omul le iubeste:alcoolul si tutunul.

*Prin piatra de moara nu vad altceva decat inima impietrita la Cuvantul lui Dumnezeu.

*Prin lanturile grele cu greutati vad stapanirea Satanei asupra omului,si faptul ca de multe ori,atunci cand omul vrea sa se intoarca la Dumnezeu,Satana ii pune piedici.

*Prin dovleacul pe jumatate putrezit vad credinta in starea de ,,caldicel’‘,o credinta calduta,incropita,nici rece nici in clocot.

Atunci cand in viata ta intervine Dumnezeu,esti eliberat de toate poverile pacatului,caci prin Isus avem SPERANTA,doar El ne poate elibera de lanturile Satanei,doar prin El putem ajunge la adevarata libertate!