Povestea unui graunte de grau

SALUT !

Numele meu este graunte de grau.Daca aveti putina rabdare o sa va spun povestea mea…

Am luat fiinta din mila si indurarea lui Dumnezeu intr-o dimineata de aprilie intr-un spic dintr-un lan de grau.Eram asa de plapand,asa de verde si de crud.Eram douazeci si patru de boabe la parintii nostrii.Aveam o familie puternica si unita.

Dupa o luna de zile am mai prins puteri,roata mare de foc de pe  bolta cerului mangaia cu raze prietenoase invelisul in care ma aflam.Parintii mei isi infigeau radacinile din ce in ce mai adanc in pamant pentru a avea suficienta hrana cu totii.Din cand in cand simteam o mangaiere placuta a unor picaturi de roua dimineata sau a picaturilor de ploaie.Eram asa de fericit in mijlocul familiei mele…

Nu dupa mult timp am observat ca prind puteri.Prinsesem o coaja destul de solida pentru a putea fi ferit de orice pericol.Eram mandru de ceea ce devenisem.Aveam chiar o multime de prieteni.Din cand in cand mai treceau pe la noi cate o gargarita sau o lacusta.Am observat ca pana si pe tulpina casei noastre un fir de neghina incepuse sa se infasoare.Ma bucuram ca aveam prieteni care ne sustineau.

Intr-o buna zi am auzit un zgomot.Se intampla ceva ciudat pe arie,ceva ce pana atunci nu se mai intamplase in viata mea.Am auzit un huruit puternic si intr-o clipa pe deasupra spicului nostru s-a asternut un lichid ciudat.Nu erau stropi de roua,nici de ploaie,ci o substanta albastrie.Peste cateva clipe am auzit tipetele prietenilor nostrii…gargarita,si lacusta,greierele si furnica,palamida,spinul,pana si neghina se uscau din picioare…De jur imprejurul spicului nostru erau alte spice si nimic altceva.

Si cum viata merge inainte am uitat acest episod.Am crescut mai mult si mai mult,pana am ajuns sa fiu puternic si de neinvins.Eu si fratii mei eram etajati in spic si fiecare ii placea unde era situat,mai aproape de tulpina,sau mai inspre varf,fiecare aveam avantaje.Cei de jos ne spuneau ce se petrece la radacina, iar cei de sus ne anuntau ce se vedea in departare.Eu eram undeva la mijloc,asa ca primeam informatii din toate partile.

Toate au fost bune si frumoase pana in luna iulie.Am observat ca invelisul care ma proteja incepuse sa se usuce.Si parca avea si o fisura.Razele soarelui nu mai erau asa de prietenoase ca odinioara.In aer era mare zaduf,iar parintii se straduiau din rasputeri ca sa avem suficienta umiditate.Incepuseram se ne ingrijoram si am observat ca tulpina spicului din culoarea verde crud se transormase intr-un galben verzui.Parintii incercau sa ne linisteasca,ca vor venii si vremuri mai bune.Intr-o zi fratele meu cel mai mare care era primul bob din varful spicului a fost rapit de o pasare mare si nu l-am mai vazut niciodata.

Intr-o alta zi a batut o vijelie ingrozitoare incat alti cinci frati de-ai mei eu fost scuturati din spic,si au cazut pe pamant,iar apoi un sobolan a venit si i-a mancat…

Eram asa de speriat…parintii erau foarte tristi.Intr-o zi a trecut pe langa noi o caprioara fugarita de un caine.Spicul nostru era sa fie calcat in piciore,asa cum se intamplase cu alte spice din imprejurul nostru.Dar am fost bucurosi ca nu s-a intamplat nimic rau.Dar mai rau era ca ne uscam din ce in ce mai tare,lipsa apei se simtea.Atunci cand parintii nostrii nu au mai avut ce sa ne ofere,cu toate ca facusera tot ce putusera ca sa supravietuim,am auzit iar un zgomot asurzitor…

O masinarie enorma isi invartea mecanismele peste celelalte spice se grau.Cand s-a apropiat de spicul nostru parintii ne-au spus sa avem grija de noi,sa stam cat se poate de uniti,si sa ne rugam ca sa ramanem in ciur.Nu intelegeam ce e un ,,ciur” si cu lacrimi in ochi ne-am despartit.Spicul a fost smuls si introdus in masinarie si a fost facut praf.Intr-o clipa,am fost dezbracat de invelitoarea mea,si aruncat gramada peste alte mii de boabe si pleava.Era intuneric,nu cunosteam pe nimeni din jurul meu.Fratii mei nu mai erau langa mine.Am inceput sa plang…si nimanui nu-i pasa de mine.

Deodata s-a facut lumina.Impruna cu alte cateva mii de boabe am fost luat si pus intr-un sac.Eram asa de inghesuit si parca nu mai puteam nici sa respir.Nu dupa mult timp cineva a umblat la gura sacului si a luat o cantitate mare din suratii mei.Auzeam de la ceilalti ca a venit cernerea…proba de foc pentru un bob de grau,si m-am temut.Ma intrebam daca voi rezista acestui proces,si ma rugam sa raman in ciur.Ceilalti imi spuneau ca gaurile ciurului sunt destul de largi si ca daca iesi prin aceste gauri e vai de tine,esti aruncat odata cu pleava.Imi era asa de teama ca voi fi prea mic pentru a supravietui.M-am gandit atunci la parintii mei care imi povestisera odata despre cernere.Mi-am adus aminte ca fara umezeala ,,ploii tarzii” nu puteam sa rezist incercarii.Ma rugam sa fiu binecuvantat cu aceasta ploaie,si m-am cercetat ca nu cumva in viata mea sa mai existe un pacat care sa ma desparta de binecuvantarile ei.Imi era teama,dar continuam sa ma rog si astepam minunea lui Dumnezeu in tacere.Deodata,a inceput sa ploua,era Ploaia Tarzie,eram asa de fericit!Am fost umplut cu umezeala Duhului Sfant si am inceput sa cresc.Cand am fost pus in ciur,am fost clatinat in toate partile,ma rugam Domnului sa rezist,sa nu fiu aruncat afara.Era cat pe ce sa cad,dar ca prin foc am ramas in ciur.Auzeam vaietele celor care cadeau din ciur,si m-am umplut de spaima.Deodata ciurul a fost rasturnat intr-un granar.Am observat ca era lumina,o lumina orbitoare.Am vazut ca toti cei din jurul meu erau la fel ca si mine.Apoi am auzit un glas:

,,Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia!”

Era Semanatorul,Cel de care parintii mei imi povesteau cu jind…Inima mea s-a umplut de fericire!

Intr-o clipa am fost schimbat,mi s-a dat un nou vesmant,si un nume nou,acum sunt grau de samanta,sunt grau sortat.

Prietene,nu ai vrea sa fii si tu numit grau sortat?

Nu ai vrea sa fii un grau de soi?

Ce mai astepti:roaga-te sa fii gata pentru cernere…ca nu cumva sa scapi din ciur!

Autor:Balauca Claudia ,06 septembrie 2008

6 comentarii (+add yours?)

  1. Daniela
    Sep 06, 2008 @ 14:01:15

    imi place! foarte frumoasa pilda! Scrie mai departe Claudia>:D< Dumnezeu sa te inspire pe mai departe. poop…….

    Răspunde

  2. iosif
    Sep 07, 2008 @ 11:26:27

    Şi mie îmi place!!!:-D

    Răspunde

  3. soseticaaa
    Sep 07, 2008 @ 15:53:19

    imi place la nebunie…bravooo:D

    Răspunde

  4. Balauca Claudia
    Sep 07, 2008 @ 20:23:56

    Ma bucur ca va place!Si sper ca ADEVARUL pe care l-ati citit aici sa nu-l tineti doar pentru voi,exista suflete care au nevoie de HRANA.Sper ca sa incoltiti cand va veni Ploaia Tarzie.Sa incoltim chiar impreuna!Amin.

    Răspunde

  5. edy
    Ian 19, 2009 @ 05:37:19

    bravo dar o inprumutt si eu pt biologie

    Răspunde

  6. Dragos
    Mai 21, 2009 @ 14:57:55

    MIA mi-a trebuit la tema de la romana . A trebuit sa fac pe scurt povestea „Unui graunte de grau ” m-a ajutat foarte mult .

    MULTUMESC EDENUL CERESC !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: